Curtea Domneasca - Targoviste

Dupa mentionarea ca singura capitala a Tarii Romanesti (act emis de Alexandru I (Aldea) din anul 1431), dezvoltarea si extinderea fortificatiilor se face posibil in timpul domniei lui Vlad Dracul (dupa parerea lui Nicolae Constantinescu) sau chiar in timpul lui Vlad Tepes (in opinia istoricului Tereza Sinigalia). Nicolae Stoicescu afirma ca aceste lucrari s-au desfasurat in doua etape: prima, initiata de voievodul Vlad Dracul, care reface si extinde fortificatiile, iar a doua, in timpul lui Vlad Tepes, care adauga turnuri (din prima domnie a acestuia datand Turnul Chindiei) si cateva cladiri utilitare (Biserica "Sf. Vineri"). Oricare ar fi fost etapele acestor lucrari sigur este ca, dupa mijlocul veacului al XV-lea, fortificatiile curtii domnesti devin cele mai mari din tara, santul de aparare, lat de aproximativ 20-24m si adanc de 4m fiind intarit cu pari de lemn dispusi oblic in mal. Un act datat 17 noiembrie 1476 mentioneaza pentru prima oara un parcalab al cetatii ceea ce presupune ca, la acea data, Targoviste avea un important rol militar.

 

Targoviste – targ sau loc de targ, este mentionat de bavarezul Johannes Schiltberger, participant la batalia de la Nicopole din 1396, in memorialul sau de calatorie, redactat la reintoarcerea in Germania dupa 1427. In 1403 Targoviste apare cu titulatura de oras (varos) in tratatul comercial dintre Tara Romaneasca si Polonia. Dupa 1408, orasul devine cu certitudine si resedinþa de scaun pentru Mihail I.

Primul document referitor la Curtea Domneasca se datoreaza lui Mihail I, fiul si urmasul lui Mircea cel Batran, care la 1417 – 1418 mentiona: din insasi casa domniei mele din insusi orasul domniei mele Targoviste. De mici dimensiuni, resedinþa domneasca in prima sa etapa de existenta era alcatuita dintr-o cladire de piatra cu beci, aparata de o fortificatie din lemn, ambele inaltate dupa 1400. Mai tarziu, in jurul anului 1415, tot Mircea cel Batran adauga si primul lacas de cult cunoscut sub numele de Biserica – paraclis sau Biserica Doamnei. Dupa 1431, cand Targoviste ramane singura capitala a Tarii Romanesti, Vlad Dracul (1437 – 1448) initiaza ample lucrari de constructie, transformand curtea initiala intr-un adevarat ansamblu rezidential: casa mare domneasca, zidul de incinta, care include si biserica, iar perimetral, la cca 30 m spre sud-vest si nord, marele sant de aparare. Urmasul si fiul sau Vlad Tepes (1456 -1462) completeaza ansamblul cu binecunoscutul turn de aparare si supraveghere, supranumit mai tarziu, Chindia. O ultima constructie apartinand acestei perioade de dezvoltare a Curtii Domnesti o constituie Biserica Sf. Vineri, ridicata in extremitatea de sud – est a Curtii Domnesti.

La sfarsitul secolului al XVI-lea sunt initiate noi lucrari de fortificatie si constructii. Promotor al acestora, domnitorul Petru Cercel (1583-1585), ridica un nou palat, biserica mare a curtii, primul apeduct, fortificatiile, care aduc suprafata Curtii Domnesti la cca 29.000 mp, arie pe care a pastrat-o pana la sfarsitul functiei sale de resedinta, incluzand in incinta si biserica Sf. Vineri. Spre exterior, catre est, pana in raul Ialomita, amenajeaza Gradinile domnesti.

Rastimpul cuprins intre 1639 si 1654, care corespunde ultimei parti a domniei lui Matei Basarab, constituie perioada de maxima inflorire a resedintei voievodale. Casele domnesti sunt reparate si amplificate, zidul de incinta dublat, iar la sud se construieste Baia turceasca. Tot acestei perioade ii apartine Casa Balasa – Azilul datorat sotiei lui Constantin Şerban, inaltat la 1656, langa biserica Sf. Vineri.

Curtea Domneasca cunoaste o noua si ultima restaurare si amplificare in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, intre anii 1694 – 1714. Se refac partial Casele Domnesti, unindu-se intre ele cele doua corpuri existente. In exteriorul curtii apare Foisorul din piatra, in gradinile domnesti si Casele iazagiului si coconilor spre sud. Biserica Mare a fost impodobita cu o noua tampla (1693), interiorul fiind repictat integral. Chiar daca au existat intervale de timp, cand resedinta este parasita temporar in favoarea Bucurestilor, concomitent cu distrugerile provocate de razboaie cum sunt cele de la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui urmator, sau dupa 1660, pana la domnia lui Brancoveanu, revenirea voievodului la Targoviste ducea automat si la refacerea vechii curti voievodale. Insa, dupa sfarsitul tragic al lui Constantin Brancoveanu, din 1714, Curtea Domneasca, fiind parasita definitiv in favoarea noii capitale, se degradeaza progresiv, majoritatea constructiilor existente pana la acea data cazand in stare de ruina.

In secolul al XIX-lea ruinele Curtii Domnesti simbol national al unui trecut incarcat de glorie, vor juca un rol de seama in renasterea spirituala si politica a tarii. Restaurarile incep inca de timpuriu, intre 1847 si 1852, din initiativa printului Gheorghe Bibescu, cu Turnul Chindia. Mai tarziu, Comisiunea Monumentelor Istorice, intre 1907-1910, restaureaza Biserica Mare Domneasca, iar, peste 30 de ani, arheologul targovistean Virgil Draghiceanu degajeaza ruinele aflate in partea de nord – est a ansamblului. Cele mai ample lucrari de restaurare si cercetare sunt intreprinse intre 1960 si 1977, pe intreaga suprafata a Curtii Domnesti. Din anul 1967 Curtea Domneasca este transformata in ansamblu muzeal al Muzeului Judetean Dambovita. In prezent, face parte din Complexul National Muzeal „Curtea Domneasca” Targoviste.

In afara de muzeul in aer liber, in Turnul Chindia functioneaza o expozitie documentara, dedicata lui Vlad Tepes, un Lapidarium la subsolul palatului ridicat de Petru Cercel, in Biserica Mare Domneasca o expozitie de arta religioasa si o expozitie tematica privind istoricul restaurarilor ansamblului, in Casa Balasa.

Fortificatiile Curtii Domnesti

In secolul al XV-lea Curtea Domneasca era alcatuita din palat, biserica paraclis si turnul Chindiei, protejata fiind de o centura dubla de fortificatii ridicata in aceeasi perioada. Spre exterior se afla marele sant de aparare in potcoava sprijit de terasa inalta a terasei inalte a raului Ialomita cu latimea medie la gura de 20 m si o adancime de circa 4,7 m. Şantul reprezinta o constructie militara cu totul impresionanta, atat prin deschiderea si adancimea lui, cat si prin solutia constructiva gasita, pentru a se preveni depasirea sa cu usurinta si anume panta foarte abrupta spre interior. La interior la circa 2 m de zidurile palatului si foarte aproape de zidurile bisericii paraclis pe care o ocoleste la Nord s-a realizat centura de fortificatie din piatra, de forma trapezoidala incompleta spe Vest. Grosimea zidurilor variaza intre 1,6 m si 1,9 m. In coltul de Nord-Est era plasat un turn poligonal la exterior si rotund la interior costruit din lespezi de piatra. Pe latura de Sud fortificatia era prevazuta cu doua turnuri din piatra angajate la exterior de forma patrata. Pe latura de Est au fost adaugate mai tarziu inca trei turnuri tot de forma patrata.

Ulterior, incinta Curtii Domnesti era aparata de doua ziduri concentrice ridicate, cel interior ridicat de Petru Cercel in 1584, cel exterior de catre Matei Basarab in jurul anului 1640.

Zidul interior, gros de 1,2 – 1,4 m este construit din casete din piatra si caramida. Pe portiunea de la Sud si Est de Biserica Sfanta Vineri este excutat din lespezi de piatra de rau. Spre exterior este prevazut intarit prin contraforti de sectiune triunghiulara plasati la distante variind intre 14 – 19 m. Pe latura de Est sunt plasati cativa contraforti de sectine triunghiulara. Pe latura de Nord-Est zidul este trasat in lunca Ialomitei urmarind piciorul terasei, urcand apoi in dreptul bisericii paraclis pe directia Est-Vest intersectand Ulita Mare. In vecinatatea Ulitei Mari se indreapta spre Sud-Vest unde face un unghi ascutit pe directia Nord-Est Sud-Vest incluzand in perimetru si biserica Sfanta Vineri. Spre Sud zidul este strapuns de poarta principala de care se leaga organic.

Zidul exterior, plasat la 2,5 m de cel interior este realizat exclusiv din caramida pastrand in linii mari traseul celui interior. Spre Calea Domneasca este simplu avand contraforti tot de sectiune triunghiulara pe celelalte trei laturi.

Incinta prezenta patru accese, dintre care poarta principala era orientata spre Sud, turnul central fiind flancat de corpurile de garda.

Biserica Mare Domneasca

Ctitorie a domnitorului Petru Cercel (1583 – 1585) a fost zidita in acelasi timp cu palatul, alaturi de acesta, spre Sud. Lacasul poarta hramul Adormirea Maicii Domnului si a fost realizat dupa modelul Mitropoliei din Targoviste, urmand planul cruce greaca inscrisa. Se distinge de bisericile contemporane prin proportiile sale nemaiintalnite pana aici, dreptunghiul, in care se inscrie conturul exterior, masurand 10 x 30 m. Inspirat din arhitectura otomana, Petru Cercel adauga, deasupra intrarii in naos, un balcon (cafas) pentru familia domneasca. Prima pictura, de la sfarsitul sec. al XVI-lea sau inceputul celui urmator, se pastreaza partial in absida diaconiconului si pe peretele sudic al pronaosului.

Interiorul bisericii a fost zugravit integral, intre anii 1696-1698, de pictorul lui Constantin Brancoveanu (1688 – 1714), Constantinos. Varietatea temelor iconografice, simtul estetic in armonizarea culorilor, ca si expresivitatea figurilor fac din pictura acestei biserici una din marile realizari ale epocii. Bogatia de detalii, marele numar de scene de mici dimensiuni, legate intre ele prin cromatica si proportii, creeaza o puternica expresie de unitate, ca mai toate ansamblurile de pictura ale epocii brancovenesti. In Biserica Mare Domneasca a fost zugravita cea mai ampla galerie a unor portrete de domnitori munteni. Peretele de Vest al pronaosului este decorat cu imaginile voievozilor: Matei Basarab, Neagoe Basarab, Constantin Brancoveanu, Petru Cercel (ultimii doi in postura de ctitori), urmati, pe partea opusa a intrarii de Mihai Viteazul, Radu Şerban, Constantin Şerban, Şerban Cantacuzino si Radu Mihnea. Monumentala este tampla, decorata cu motive vegetale si zoomorfe expresive, aurite, care poarta stema tarii si anul 1697, cand cand a fost realizata. Se remarca icoanele imparatesti prin Maica Domnului Kyriatisa, semnata de Constantinos. De certa valoare este si balustrada din piatra a scarii care urca spre balcon. Din inventarul bisericii s-au pastrat numai doua pietre de mormant, bogat decorate, de la 1652 si 1653, apartinand doamnei Elina si respectiv, fiului sau adoptiv Mateias, iar ca obiecte de cult semnalam: o strana din timpul lui Matei Basarab (1632 – 1654), un tetrapod si un sfesnic de factura de brancoveneasca.

Palatul Petru Cercel

In 1585 Jacques Bongars nota: „Petru Voda a facut la Targoviste un palat mic dar frumos si maret”. Cladirea se afla plasata intre palatul vechi de secol XV la Nord si Biserica Mare Domneasca la Sud. De plan dreptunghiular, cu lungime de 32,5 m si latimea de 15,5 m, palatul are o orientare Nord-Sud era compus din beci, parter si etaj.

Beciul este amplasat in axul transversal al cladirii, avand un plan patrat si fiind impartit in patru compartimente de un stalp central si patru stalpi angajati, cu suprafata totala de 110 m2 si acoperit de patru bolti semicilindrice din caramida cu inaltimea acestora la cheie este de 6 m. Beciul a avut trei accese folosite succesiv. Primul pe latura de Vest cobora pe o panta lina in lungime de 20 m si facea parte organic din cladire. A doua intrare practicata in jurului anului 1640 este amplasata tot pe latura de Vest dar cu accesul dinspre Nord. A treia intrare care reprezinta accesul actual al beciului a fost deschis in timpul renovarii caselor domnesti in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu (1688 – 1714) se afla pe coltul de Sud-Est a palatului cu acces dinspre Sud. Parterul pe latura de Nord este compus din trei incaperi de plan patrat, iar pe cea opusa din alte doua neegale obtinute prin obturarea cu un zid despartitor a salii initiale. Central se plaseaza sase incaperi dispuse pe doua randuri pe directia Nord-Sud despartite de un zid median. Pe latura de Nord prezinta un acces spre palatul vechi. Pe fatada de Vest sunt plasate doua turnuri adosate fatadei. Pe latura de Sud paralel cu Biserica Mare Domneasca se gasesc bazele stalpilor pe care se sprijinea podul ce constituia accesul practicat in peretele de Nord al bisericii, catre cafas (balcon). In spatele fatadei de Est la 2 m de cladire sunt plasate doua latrine deservite de o hazna ingropata si un foisor cu acces din exterior. Etajul, ca plan este aproape identic cu parterul cu deosebirea ca incaperea de la Sud cuprinde toata latimea cladirii situatie pe care o prezenta intial si parterul. Din fata etajului pornea galeria pe stalpi de zid ce ducea la biserica. Etajul tencuit pe interior se pastreaza partial numai pe jumatatea de rasarit a cladirii. Nici pentru parter, nici pentru etaj nu exista urma unui acces cel mai probabil acesta se facea pe o scara exterioara disparuta fara urma.

Beciul palatului adaposteste expozitia “Lapidarium”.

Palatul domnesc de secol XV

Targoviste – Princely Court

Palatul a fost precedat de o cladire cu scop administrativ, ridicata in jurul anului 1400 si descoperita in coltul de Sud-Vest al beciului palatului domnesc. Se pastreaza partial fundatia pivnitei si a garliciului pana la pornirea planseului. Dimensiunile pe exterior sunt de 16 x 7,5 m iar accesul prezenta o lungime de 8 m in afara conturului palatului, cu latimea de 3,4 m.

Nucleul primei Curti Domnesti, sediul administratiei centrale a Tarii Romanesti dar si locuinta domneasca pentru aproape un secol si jumatate, este reprezentat de palatul ridicat de domnitorul Vlad Dracul (1436-1447). Pana la sfarsitul secolului al XVI-lea, ne-au ramas informatii succinte asupra formei si marimii palatului. Franco Sivori, secretarul domnitorului Petru Cercel (1583 – 1585) relata ca vechiul palat era: “de proportii mari si de o arhitectura ingrijita”. De plan aproape patrat, prezenta beci si parter, masurand la exterior 31,5 x 29 m. Se pastreaza beciurile, construite din lespezi de piatra, avand grosimea zidurilor de circa 2,2 m, carora le lipsesc in parte boltile din caramida iar pe partea de Sud, se pastreaza partial zidurile parterului. Beciurile, alcatuite din patru deschideri, pe directia Nord-Sud, sunt separate de siruri de stalpi de plan patrat din caramida. Intrarea in beci era pe latura de Vest fiind reprezentata printr-o scara monumentala cu trepte din piatra. Beciul era acoperit cu bolti semicilindrice, cu inaltimea maxima de 6,5 m de la pardoseala. In stanga intrarii se afla un compatiment, alcatuit din doua incaperi, acoperit de bolti semicilidrice, al carui functiune era probabil cea de temnita. Din parter se pastreaza un fragment din coltul de Sud-Vest si latura de Sud, respectiv patru incaperi si o sala. Nu a fost depistata pana in prezent intrarea din exterior in palat. Nu cunoastem nici functionalitatea parterului dar probabil pe traveea de Vest se afla amplasata sala tronului. Palatul isi pastreaza functiile cel putin pana la sfarsitul secolului al XVI-lea cand la Sud de acesta este construit palatul nou, ctitorie a domnitorului Petru Cercel (1583 -1585).

Turnul Chindiei

Cap de perspectiva al aleii care se desfasoara pe axul portii de Sud, Turnul Chindiei reprezinta emblema de secole a orasului Targoviste. Ctitorul turnului de aparare este cel mai probabil Vlad Dracul (1436 – 1448), tatal lui Vlad Tepes (1448; 1456 – 1462; 1476), construit in jurul anului 1440. Turnul a constituit un element esential al fortaretei Curtii Domnesti rezultat al experientei occidentale a domnului Vlad Dracul. Functiile turnului au evoluat de la aceea de turn clopotnita in prima jumatate a secolului al XV-lea la cea de turn de straja, de refugiu si de aparare in secolele XV – XVI apoi la cea de turn ceasornic in secolul al XVII-lea de unde isi trage si numele actual „chindie” insemnand asfintit, amurg. Turnul Chindiei asa cum il percepem astazi dateza de la mijlocul secolului al XIX-lea cand la cererea domnitorului Gheorghe Bibescu (1840 – 1848) arhitectul vienez J. Schlatter il restaureaza aducand modificari aspectului originar.

Turnul este o constuctie cilindrica din caramida sustinuta de un trunchi de piramida placat cu piatra fasonata. Prezinta o inaltimea de 27 m cu diametrul exterior de 8,5 m. In interior este impartit in trei nivele despartite prin plansee de lemn. Accesul din exterior este practicat printr-o usa in partea de Sud a bazei piramidale, interior se urca pe o scara curba ingusta pana la primul nivel unde se afla pornirea scarii in spirala ce duce pe terasa turnului. La primul nivel se afla o usa descoperita la restaurarile din anii 1964 -1965 care reprezenta accesul initial in turn din palat printr-un pod de lemn. Etajele II si III sunt prevazute cu ferestre, usi si balcoane de factura romantica de dimensiuni mari si profile de tip neogotic adaugate in secolul al XIX-lea. La partea superioara a cilindrului acoperirea consta intr-o cupola aplatizata strapunsa in ax de scara care face accesul la terasa marginita de creneluri. Alaturat spre Vest de Turnul Chindiei se observa fundatiile masive ale unei cladiri de forma aproape patrata cu laturile de 15 x 16 m, care includea si fantana, probabil cuhnia -bucatariile.

In prezent in turn se poate vizita o expozitie dedicata familiei Draculestilor (Vlad Dracul (1436 – 1447) si Vlad Tepes (1448; 1456 – 1462; 1476).

Biserica Paraclis

In partea de Nord a Curtii Domnesti si in imediata apropiere a primei case domnesti, Mircea cel Batran (1386 – 1418) ridica in jurul anului 1415 biserica paraclis a Curtii Domnesti, cel mai vechi edificiu religios domnesc din Targoviste. Din anul 1824 dateaza ultima mentiune a functionarii lacasului, cutremurul din 1838 ruinand biserica, zidurile pastrandu-se numai pana la cornisa. Este demolata in timpul lucrarilor de refacere a Turnului Chindia din anii 1847- 1852. In timpul domniei lui Vlad Dracul (1436 – 1447) turnul de intrare a fost transformat in turn de aparare, denumit ulterior Turnul Chindiei.

Monumentul prezinta un plan triconc de tip Cozia cu absida altarului monumentala, compartimentata. Pronaosul ingust si boltit semicilindric era separat de naos printr-un zid plin in care sunt practicate doua nise. Pridvorul sprijinit pe 2 stalpi masivi constituie o noutate tipologica in ceea ce priveste dispozitia planului sustinand un turn clopotnita. Restructurarea pridvorului prin constructia Turnului Chindia duce la inchiderea golurilor existente, accesul in biserica facandu-se prin intrarea de pe latura sudica a naosului. Alte doua interventii sunt datorate domnitorilor Matei Basarab (1632 – 1654) si Contantin Brancoveanu (1688 – 1714).

Palatul din secolele XVII-XVIII

Cele doua cladiri rezidentiale din secolele XV, respectiv XVI desi, construite la mica distanta unul de celalalt – cca. 3 metri, au functionat independent pana la sfarsitul secolului al XVII-lea. Matei Basarab, compartimenteaza coltul de Vest al beciului palatului vechi, si adauga un pridvor deschis pe latura de Vest, spre gradini. Domnitorul Constantin Brancoveanu initiaza in 1692 dupa cum relata cronicarul Radu Greceanu: „Nemaiputand lasa un scaun vechi ca acela dupa la stramosii mariei sale sa stea pustiu” lucrari ample de restaurare si extindere a palatului. Legatura intre vechile cladiri a fost realizata printr-o bolta de racordare, solutie arhitectonica, ingenioasa si estetica. S-a creat un coridor median care unea la nivelul etajului cele doua cladiri, solutie posibila prin adaugirea nivelului superior peste zidurile din secolul al XV-lea. Pe fatada de Est este refacut pridvorul ridicandu-se si o loggie cu scara de acces spre gradini iar pe cea de Vest, in dreptul primului palat se aduga o scara de piatra ale carei fundatii se pastreaza. O ultima interventie il constituie noul acces la beciul Palatului Petru Cercel, acesta deschizandu-se pe latura de Sud.

Baia Domneasca

Documentele pastrate ce confirma existenta si scopul constructiei sunt putine si neclare. Cel mai vechi document este din timpul domniei lui Constantin Brancoveanu (1688 – 1714) si anume din 6 septembrie 1696 care o localiza in vecinatatea: „grajdurilor celor vechi domnesti…”. In anul 1614 in oras functiona o baie publica mentionata in documente ulterioare si reparata inainte de 1639 potrivit unui document emis de Matei Basarab (1632 – 1654). Initiativa construirii apartine, cel mai probabil, domnitorului Radu Mihnea in perioada celei de a doua domnii (1611 – 1616).

Matei Basarab (1632 – 1654) ridica baia ale carei ruine le observam si astazi. Constructie de plan dreptunghiular cu axa lunga pe directia Nord-Sud prezinta dimensiunile de 14 x 5 m fiind realizata din zidarie de caramida. Cladirea avea doua nivele, in cel superior cu 4 incaperi se aflau salile de baie si de serviciu. Accesul la acest nivel se facea pe latura de Vest printr-o scara exterioara. Planul nivelului inferior prezinta aceasi suprafata cu doua incaperi identice cu cele de la nivelul superior si intrare din exterior pe latura de Sud. Cea de a doua incapere este compartimentata. In cel mai mare se afla o infrastructura circulara de zidarie ce folosea probabil ca baza a instalatie de incalzire a apei si producere a aburului. Sub celelalte doua incaperi ale nivenului superior se afla o retea de canale boltite prin care circula fumul incalzind pardoseala, iar in pereti canale circulare din olane prin care aburul iesea in camera de baie prin guri circulare de asemenea din olane.

Anexele gospodaresti si casele slujitorilor

Singurele informatii asupra constructiilor destinate slujbasilor curtii si a anexelor gospodaresti ne-au parvenit din timpul lui Constantin Brancoveanu (1688 – 1714). Un document din 6 septembrie 1696 mentiona ca grajdurile si slomnul (adapost deschis pentru vite si atelaje) erau situate langa baia domneasca au fost acoperite cu sindrila.

S-au pastrat la nivelul solulul doua cladiri, din care prima (A) ridicata in timpul domniei lui Matei Basarab, orientata pe axa lunga Est-Vest prezenta dimensiunile 20 x 9 m, 4 camere pe latura de Sud si o prispa marginita la capete de doua mici incaperi. Probabil dupa 1700 i se adauga o scara din caramida in coltul de Sud-Est. A doua cladire (B) prezenta un plan dreptunghiular cu un zid medial si trei ziduri trasversale. Se remarca existenta unei deschideri de cca. 6 m spre Nord-Est la punctul de jonctiune cu locuinta A. Pentru datarea cladirii B in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu (1688 – 1714) mentionam si o fereastra de tip brancovenesc provenita dintr-un perete prabusit.

Casa Dionisie Lupu

Targoviste – Princely Court

Langa poarta mare practicata in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu (1688 – 1714) pe latura de Sud-Est a Curtii Domnesti a fost adosata zidului interior de incinta o casa egumeneasca. Initiativa contruirii acestei case a fost cauzata de cutremurul din toamna anului 1802 care a dus la avarierea grava a Manastirii Dealu. Prin documentul din 27 decembrie 1802 domnitorul Constantin Ipsilanti (1802 – 1806) harazeste Manastirii Dealu drept metoh Biserica Sfanta Vineri, teren in Curtea Domneasca si gradinile domnesti. Dintr-un document din 14 aprilie 1803 constatam ca deja se construia: „o pereche de case mari, cu case sus, cu odai jos, cu pivnita, cuhnie si grajd.” Cladirea masura 15 stanjeni in lungime si 5 in latime. La inceputul secolului XX imobilul a fost folosit ca: internat scolar particular, local al politiei orasului iar in timpul Primului Razboi Mondial a fost sediu al comandamentului german.

Planimetric la beciul cu doua compatimente, putin adanc, realizat din zidarie in casete, sunt atasate la nivelul parterului doua odai de serviciu, magazii si un coridor pe toata lungimea fatadei de Nord. Parterul inalt este compus dintr-o tinda cu acces din prinspa spatioasa intinsa pe laturile de Nord si Vest ale cladirii si din foisorul spatios in care se ajunge prin scara alipita fatadei de Nord. Doua incaperi amplasate de o parte si de alta a tindei foloseau drept dormitoare iar a treia spre Vest ca sufragerie dincolo de care era plasata o camara cu accesul printr-o scara de serviciu adaugata laturii de Vest a cladirii.

Biserica Sfanta Vineri

Biserica Sfanta Vineri este singurul monument cunoscut pana in prezent in arhitectura Tarii Romanesti datand de la mijlocul secolului al XV-lea, pastrat nealterat pana astazi. Cea mai veche marturie care atesta existenta bisericii este un ancadrament din piatra avand pe lintou o pisanie-pomelnic, scrisa in limba slavona, amintind pe clucerul Manea Persanul si jupaneasa sa Vladaia, purtand data de 13 iulie 1517. Fara indoiala ca este vorba numai de mentionarea unei reparatii a bisericii.

Planul bisericii Sfanta Vineri, intocmai ca cel al bisericii-paraclis, constatam ca este influentat de trasaturile generale ale tipului de plan triconc de tip Cozia. Biserica prezinta o singura turla pe noas si pridvorul masiv cu doua randuri de arce care initial avea si un turn-clopotnita astazi disparut. La exterior prezinta caramida aparenta, decoratia constand din arce ale caror arhivolte sunt subliniate cu discuri smaltuite in verde, galben si brun.

Pronaosul adaposteste mormantul doamnei Balasa, sotia voievodului Constantin Şerban (1654-1656), decedata la 12 martie 1657. Se remarca piatra funerara impodobita cu elemente vegetale, capete de inger si stema Tarii Romanesti incadrata de 2 coroane. Din mobilierul vechi al bisericii se mai pastreaza un jilt sculptat din lemn decorat cu stema Tarii Romanesti.

Casa Balasa

Reprezinta o contructie civila cu valoare de unicat in arhitectura Targovistei. Amplasata la Nord de biserica Sfanta Vineri a fost ridicata la 1656 la initiativa doamnei Balasa, sotia domnitorului Constatin Şerban (1654-1656). Potrivit pisaniei din piatra incastrata in fatada sudica a cladirii destinatia cladirii era cea de azil: „sa fie de odihna crestinilor care cad in nevoie”. Planul constructiei cuprinde 4 incaperi dispuse in sir pardosite cu caramida acoperite cu boti de tipul „in cruce” cu muchii tesite. Accesul este asigurat prin doua sali cu iesiri atat spre biserica Sfanta Vineri cat si pe latura de Nord spre zidul de incinta. Golurile usilor si ferestrelor sunt arcuite la partea superioara iar invelitoarea din sita pe sarpanta inalta.

La exterior, spre Sud de casa Balasa se mai afla o cladire anexa formata din tinda si doua camere pastrate la inaltimea de 50 cm din zidarie de caramida, posterioara casei Balasa.

Accesul exterior pentru Casa Balasa, respectiv biserica Sfanta Vineri este plasat la Sud de biserica intre cele doua ziduri de incinta constand intr-un mic corp de garda si un coridor boltit spre exterior.

http://www.curteadomneascatargoviste.ro/